Tuesday, January 20, 2009

Haideti la boicot!

Convorbirile telefonice şi SMS-urile vor fi înregistrate de operatorii de telefonie fixă şi mobilă şi vor fi stocate timp de şase luni, începând de astăzi, potrivit Legii 298/2008 privind reţinerea datelor generate sau prelucrate de furnizorii de servicii de comunicaţii electronice, intrată în vigoare.

Tot din 15 martie, cei care furnizează servicii de internet sunt obligaţi să stocheze timp de şase luni următoarele date despre navigarea pe internet: numele, adresa fizică şi IP-ul celui care s-a conectat la internet, data şi ora la care s-a conectat, precum şi data şi ora la care s-a realizat deconectarea.

Hm, libertatea mea de caramea e grav ameninţată. Şi mi-e teamă că de la atâtea şi atâtea aparaturi electronice o mă topesc de tot. Deja regret camareaua tare şi viguroasă ce eram o dată şi nu ştiu cum să mă împac cu noul meu aspect de caramel lipicios şi curgător, dar de la atâta încălzire globală, fire încinse şi urechi încercând să ne soarbă cu aviditate cuvintele în căşti şi căscuţe, mi-e teamă că mă voi topi de tot.
De aceea, vă invit la boicot. Haideţi să lăsăm mobilele, sms-urile şi mail-urile doar pentru joburi şi mesaje neutre. Haideţi să ne întâlnim mai des să povestim la o cafea, la o plimbare cu rolele în Herăstrău sau la ronţăit alune în Cişmigiu, la un şniţel "la botul calului" sau la un fursec, la un concert, la un spectacol, sau pur şi simplu într-un bistro călduţ cu muzică veche. Haideţi să ne întâlnim mai des, să dansăm, să mergem la film şi să invităm mai des prieteni acasă.
Haideţi să nu mai avem (atâta) nevoie de operatorii de telefonie şi internet pentru a fi lângă prueteni!

Monday, January 19, 2009

Poftă de ceai

Demult de tot visez la un ceai aşa cum nu a mai fost niciodată. Nu mă înţelegeţi greşit, nu sunt o vicioasă înrăită ce îşi poate stinge dorinţele neîmplinite doar cu o cană de ceai. Nu dezvolt nici alergii periculoase la băuturile pe bază de cofeină şi cu siguranţă nu declar război până la moarte sticlei de Coca-Cola şi consumerismului american. Nu sunt, nici ca o bună prietenă, pierdută în adoraţie pentru frunzuliţele sau florile fermecate încât să îmi transfom bucătăria într-un semi-laborator unde neînumăratele recipente întinse ca nişte tentacule să conţină (doar) ceai iar eu să port în gentuţă sticluţe cu minim două tipuri diferite de ceai. Nu sunt nici într-o luptă cu produsele vag nenaturale şi nu îmi terorizez cunoştinţele din afara Bucureştiului să îmi trimită pachete mari cu flori de tei, codiţe de cireşe sau conuri de brad. Nu sufăr de nici o boală şi, din copilărie, am fost învăţată să beau ceaiuri doar ca medicament.
Şi totuşi, sunt ani de când caut un ceai. Nu ştiu a ce ar trebui să miroasă şi nici din ce să fie făcut, dar, cu stăruinţa vânătorului flămând, alerg din ceainărie în ceainărie, din magazin în magazin, din prieten băutor de ceai în prieten băutor de ceai, căutând, gustând, mirosind, strâmbându-mă şi încercând să zâmbesc şi să mulţumesc frumos, gustând iarăşi. Acum ceva vreme, într-o ceainărie din Iaşi, am crezut că l-am găsit. Era gălbior şi îmi amintea de sucul proaspăt de portocale. Dar am uitat cum se numea şi l-am pierdut din nou.
Uneori, mi-e dor să beau un ceai.
Uneori, mi-e dor să fiu băutoare de ceai.
Uneori, mi-e dor să fiu ceea ce n-am fost niciodată.

Sunday, January 18, 2009

Cuvinte

Uneori nu ştiu ce înseamnă cuvintele tale. Nu le pot înţelege. Consoane şi vocale îmi fug pe lângă urechi şi nu le pot lega laolaltă. Uneori cuvintele tale îmi fug cu totul pe lângă minte şi nu le pot prinde înţelesurile. Zâmbesc prosteşte, aşa cum aş zâmbi şi de mi-ai spune că mă iubeşti, că mă urăşti sau că ai venit să mă ucizi, în chineza veche. Zâmbesc şi dacă m-ai înghionti atunci, dacă de răspunsul meu ar depinde ceva, dacă de el ar depinde vreodată ceva, dacă ar trebui musai atunci să auzi ceva de la mine, dacă m-ai scutura puternic, m-ai lua de mâini, de umeri, m-ai zgâlţi, te-ar enerva zâmbetul meu tâmp şi m-ai zgâlţâi şi mai tare, atunci ţi-aş răspunde. Aş zice "Da". Nu ştiu de ce "Da" şi nu "Nu". Poate pentru ca din istoria experienţelor mele de comunicare am înţeles că atunci când oamenii îţi cer un răspuns, când se înfurie şi insistă, ei îţi caută mai degrabă acceptul decât refuzul.
Nu mă întreba ce înseamnă "Da". Îl recunosc ca "Da" doar pentru că îl spun eu. Faptul că îmi aparţine mie îl face mai mult decât o înşiruire simplă de o consoană şi de o vocală. Nu mă întreba ce am vrut să spun. Ţine minte, eu nu am auzit nimic din ce ai spus tu.
"Da"-ul meu nu înseamnă nimic.

Saturday, January 17, 2009

Să fii rău

Uneori, eu sunt rea.
"Eu sunt rea" e o propoziţie mică. Şi superficială. Ce ne spune ea? Că uneori eu sunt rea. Da, dar ce înseamnă să fii rău? Să loveşti copii şi animalele, să vorbeşti urât celor care ţi-au vorbit frumos, să nu laşi locul în metrou persoanelor în vârstă, să omori şi să jefuieşti, să nu ajungi necunoscuţii cu bagaje mari, să nu spui "mulţumesc" vânzătoarei de la pâine (eventual celei care la "Bună ziua" ţi-a răspuns cu o strâmbătură), să împingi vecinii pe scări şi să le spargi geamurile, să nu îi dai să copieze colegului pe care ştii cum îl cheamă sau celui mai bun prieten, să nu minţi fără nici un scop, să nu minţi pentru a nu fi pedepsit sau să minţi pentru a nu fi altcineva pedepsit?
De unde ştiu ce înseamnă să fiu rea?
De unde ştiu când sunt mai rea sau mai puţin rea?

Monday, January 12, 2009

Cer

Când eram mică, eram sigură că atunci când voi începe să cresc (desigur, eram convinsă că nu am crescut încă deloc), voi creşte până la cer.

Sunday, January 11, 2009

Purcel cu caramel

Se spune că şi cel mai rafina/cultivat/intelectualizat cetăţean al lumii mari are cel puţin câteva minute zilnice în care face ceva stupid: ascultă muzichie mai puţin elevată, urmăreşte cine-ştie-ce telenovea siropoasă, are un hobby stupid sau îşi pleacă urechea la o bârfă mică.
Când am auzit prima oară aceasta, mi-am liniştit instant caramelul la pliculeţ. Dacă dl. academician, dl. scriitor sau dl. compozitor îşi poate îndulci spiritul bine asezonat cu condimente rare, de ce nu ar putea şi o caramea mică să se dedea din când în când la un bocit la un serial siropos, la o zbânţuială ne-sofisticată sau la o picanterie spusă la cafea?
Totul e să nu se transforme într-un purcel de caramea!

Thursday, January 8, 2009

Singurătăţi

Nu mi-a plăcut niciodată să locuiesc singură, dar mi-a plăcut uneori să fiu singură acasă, ştiind că, la un moment dat, va mai veni cineva. Să am toată casa doar pentru mine, să mă lăfăi în pat, să ocup minute în şir baia, să ascult muzică tare şi, în acelaşi timp, un serial stupid la televizor, fără să deranjez pe nimeni. Să fie uneori linişte-linişte să o poţi tăia cu cuţitul, să mănânc prostii, să fumez, să râd, să plâng. Să aud un ciocănit mic în uşă şi să mă bucur. Să am cui povesti cum n-am făcut nimic şi să tot întreb ce a făcut azi, neauzind răspunsul dinainte. Să fie lumina aprinsă şi călduţ, când, după multe ore de preumblat în oraş, mă întorc flămândă şi obosită, să mă întrebe cineva ce am făcut şi pe unde am colindat, fără să mă certe, întrebându-mă de trei ori dacă vreau ciorbă, eu zicând mereu că nu, că am mâncat merdenele, că nu mi-e foame, şi mai întrebându-mă odată dacă vreau ciorbă, în timp ce mi-o încălzeşte.
Să facem floricele, să vedem filme horror şi să asemănăm întotdeauna monştrii cu "foştii".

Saturday, January 3, 2009

Nu servim alcool minorilor

O cafea? Cu lapte? Zahăr brun sau alb? Dar un cubuleţ de zahăr cubic să îl sfărâmaţi printre dinţi? Porţelanul? Vechi. La fel de vechi ca argintăria. Cum care? Păi linguriţa? Poate un espresso dacă sunteţi grăbit. Machiatto dacă sunteţi puţin obosit. Cu caramel, să fiţi fericit! Frappe cu îngheţată dacă chiuliţi. Vă dăm şi o cireaşă, din partea casei! Capuccino dacă sunteţi la întâlnire. Cu alcool? sigur, numai dacă nu sunteţi minor. Cum de ce?!? Aveţi toată tinereţea să vă îmbătaţi cu ea!

Friday, January 2, 2009

Cafeneaua lui Scorţişoară

Acesta nu este un blog. Acesta este secretul meu.
Când mi-e frig, când mi-e dor, când mi-e frică, când mi-e bine, când nu mai sunt eu sau când mă plictisesc de mine, când aş vrea să fiu aşa cum sunt şi când aş vrea să fiu altfel, când îmi caut amintirile sau când fug de ele, când regret, când sper, când vreau şi nu pot, când nu vreau şi pot, când vreau, când pot, vin la Cafeneaua lui Scorţişoară.

Thursday, January 1, 2009

Bine ati venit!

Bine aţi venit la Cafeneaua lui Scorţişoară!
Caramelul, Scorţişoara şi alte cele bunătăţi vă urează un An Nou bun şi generos ca o cană mare de ciocolată fierbinte într-o seară friguroasă de iarnă, acoperită cu frişcă din belşug, presărată cu portocală rasă şi împărţită cu un om drag!
 
sustin blogosfera feminina