Singurătăţi

Nu mi-a plăcut niciodată să locuiesc singură, dar mi-a plăcut uneori să fiu singură acasă, ştiind că, la un moment dat, va mai veni cineva. Să am toată casa doar pentru mine, să mă lăfăi în pat, să ocup minute în şir baia, să ascult muzică tare şi, în acelaşi timp, un serial stupid la televizor, fără să deranjez pe nimeni. Să fie uneori linişte-linişte să o poţi tăia cu cuţitul, să mănânc prostii, să fumez, să râd, să plâng. Să aud un ciocănit mic în uşă şi să mă bucur. Să am cui povesti cum n-am făcut nimic şi să tot întreb ce a făcut azi, neauzind răspunsul dinainte. Să fie lumina aprinsă şi călduţ, când, după multe ore de preumblat în oraş, mă întorc flămândă şi obosită, să mă întrebe cineva ce am făcut şi pe unde am colindat, fără să mă certe, întrebându-mă de trei ori dacă vreau ciorbă, eu zicând mereu că nu, că am mâncat merdenele, că nu mi-e foame, şi mai întrebându-mă odată dacă vreau ciorbă, în timp ce mi-o încălzeşte.
Să facem floricele, să vedem filme horror şi să asemănăm întotdeauna monştrii cu "foştii".